Biserica Talpalari

Biserica Tălpălari din Iaşi – situată în strada Săulescu nr. 4 (azi str. Talpalari nr.4 n.n), cu intrare şi prin strada Gândul[2]  –   datează din a doua jumătate a sec. XVIII-lea, zidită fiind – când anume nu se poate preciza – de marele Vistier Iordache Cantacuzino.

 

 

Acesta era cumnatul lui Vasile-Vodă Lupul şi unul din cei cinci fii ai lui Antonie Cantacuzino care, după moartea silnică a părintelui lor, s-a adăpostit, destul de târziu în Moldova unde a pus temeiul „unuia din neamurile cele mai îmbelşugate, mai bogate, mai doritoare de putere şi de mărire.” (Iorga despre Cantacuzini)

Acest Începător al Cantacuzinilor moldoveni zidi biserica cu hramul Naşterea Maicii Domnului din mahalaua unde-şi aveau locuinţele şi budaele pentru lucrul meşteşugului tălpălarii, după cari, precum biserica Sf. Nicolae Şelari din Bucureşti, zidită tot de un Cantacuzino, aşa şi aceasta se numea Tălpălari. Aici îşi avea sediul religios breasla bine organizată a acestor meşteşugari, care, împreună cu descendenţii vechiului ctitor şi cu neamurile boierilor enoriaşi, purtară destul de bine grijă sfântului lăcaş în tot cursul sec. al XVIII-lea, timp din care nu ni s-au păstrat sau cel puţin nu cunoaştem mărturii de seamă cu privire la pioasa fundaţie a lui Iordache Cantacuzino…

Biserica a dus-o până la 1827 Iulie 19, când un foc mare –„început de la casele Spătarului Ilie Zmău şi arzând Uliţa Mare toată, Mitropolia, Treisfetitele, Curtea Gospod, Podul Vechi, Târgul de Jos, Heresteaua şi Sfântul Constantin pân peste Bahlui” (Iorga, Inscripţii, II, 188), au ars şi biserica Tălpălari, distrugând până la goliciunea zidurilor clădirea sfântului lăcaş al marelui Vistier Iordache Cantacuzino. Atunci, un urmaş al ctitorului, marele vornic Dimitrie Cantacuzino, văzând trista ruinare a bisericii, rezideşte sfântul lăcaş, făcându-i din nou bolţile şi catapeteazma, mărindu-i ferestrele şi înfrumuseţându-i „cu cele dinlăuntru şi din afară podoabe”.

Pentru această pioasă şi creştinească faptă Mitropolitul Veniamin Costachi ânduieşte, cu scrisoarea sa din 1836 Fevruarie 9, epitrop al bisericii Tălpălari pe noul ctitor Vornicul Dimitrie Cantacuzino. Epitropia acestuia ţinu până ce, îmbolnăvindu-se şi trebuind să se ducă peste hotare pentru căutarea sănătăţii, fu rânduit în locu-i Arhiereul Filaret Beldiman Apamias, care retrocedează locul predecesorului său însănătoşit, la 1844 Aprilie 12…

Clădirea bisericii, rezidită după focul din 1827 şi înainte de 1836, a durat până la 1884, când fiind cu totul ruinată, s-a reparat radical din venituri proprii. Lucrările acestei reparaţii au ţinut pănă la 1890… S-a reparat întreaga zidărie, s-au pictat pereţii şi bolţile în ulei, s-a poleit catapiteazma, s-au refăcut cafasul, uşile şi ferestrele în parchet şi s-au construit din nou clopotniţa, pridvorul şi vestmântăria. În această stare se găseşte astăzi (anul 1910 n.n.) biserica Tălpălari din Iaşi.[3]

Biserica Talpalari a avut parte de  mulţi boieri ctitori   şi înzestrători bisericei, şi pe care Pomelnicul cel mare îl însemnează: Cantacuzineştii,Burgheleştii, Cărpeştii, Scorţeştii, Cazimireştii, Hermezii, Burgheleştii, Găneştii, Botezăteştii, Bosieştii şi cel mai de samă a fost Tanasă Gosan, despre care a scris aşa de întreg şi frumos părintele C. Bobulescu în monografia sa Banul „Tanasă Gosan”[4]… Testamentul său e din 1828 April 6 şi lasă prin el bisericii Talpalari, întreaga moşie Mădărjaci şi Cudreştii la Cărligătura şi 9 pogoane vie la Socola, în dealul lui Coroi.

 

[5]

 

Pe toţi însă i-a întrecut Dimitrie Cantacuzino Paşcanul, care la restaurarea radicală din 1827 a luat asupră-şi şi lipsa de 37218 lei, cu care era iertată biserica puţin înaintea morţii sale din 1862. Chipul lui de ctitor împreună cu a lui jupâneasă Pulcheria Beldiman, împodobeşte azi biserica[6].


[1] Gârboviceanu, Petru, Biserici cu averi proprii, seria II, Tip. Gobl, Buc., 1910 p.153-161 , Foto p. 154

[2] Astăzi, se poate spune că biserica Talpalari este situată în  Piaţa Unirii, cum vii dinspre “Spiridon”, peste drum de Hotel Traian sau Liceul Naţional.

[3] Gârboviceanu, Petru, Biserici cu averi proprii, seria II, Tip. Gobl, Buc., 1910 p.153-161

[4] Bobulescu, C., Banul Tănasă Gosan 1769…-1831 Iunie 17, Buc., Tip. Lupta, 1928

[5] Vornicul Dimitrie Cantacuzino şi soţia sa Pulheria, fostă Beldiman, tablou păstrat azi în altarul bisericii Talpalari

[6] Ghibănescu, Ghe., Biserica Talpalari cu hramul Naşterea Maicii Domnului (predica ţinută în ziua de 8 septembre 1933), Presa Bună, Iaşi, 1934 p. 8-9

Reclame

There are no comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: